Aegi Life Brugg (CH)

Brugg

Originea numelui

(ze) brucco (v.h.g., = la pod) --> Bruggo

Prima mențiune documentată

1064 d. Hr.

Populație

13.000

Suprafață

8,26 km²

Canton

Aargau

District

Brugg

Numărul de înmatriculare

AG

Râu

Reuss-->Aare, Limmat-->Aare

Clubul Aegi Life se află în Brugg, la nord-est de centrul localității, pe drumul principal spre Lauffohr.

Brugg este un oraș mic din cantonul elvețian Aargau și reședința districtului Brugg. Este situat la 352 m deasupra nivelului mării, la aproximativ 16 km nord-est de Aarau, și este ușor accesibil prin autostrada A3 și gara Brugg.

Zona din bazinul hidrografic al localităților Brugg, Windisch, Gebenstorf, Turgi, Stilli și Untersiggenthal, la marginea sudică a masivului Jura, este supranumită „Castelul de Apă al Elveției”, deoarece aici se unesc cele trei râuri care vin din Alpi: Aare, Reuss și Limmat, în dreptul cartierului Vogelsang din Gebenstorfer.

În jurul anului 58 î. Hr., helveții au fondat așezarea Vindonissa pe pintenul deluros dintre Aare și Reuss, pe teritoriul actualei comune învecinate Windisch. Romanii au ridicat aici, în jurul anului 15 î. Hr., o stație militară, pe care au extins-o începând cu anul 14 d. Hr. într-un lagăr de legiune. La sfârșitul secolului al X-lea, o familie nobilă, posibil descendentă din Etichonizii alsacieni, s-a stabilit în Altenburg. Contele Lanzelin a dispus transformarea castrului roman în castelul Altenburg, care se află astăzi la 1 km vest de centrul orașului Brugg. În jurul anului 1020, a urmat construcția castelului Habsburg pe muntele Wülpelsberg, situat la 3 km sud-vest. Habsburgii, numiți după acest castel, au locuit aici doar aproximativ două sute de ani. Familia de conți, devenită tot mai puternică, a părăsit castelul în jurul anilor 1220/30, deoarece acesta părea prea mic și insuficient de reprezentativ. Ulterior, a fost acordat sub formă de feudă diverșilor slujitori. Odată cu cucerirea regiunii Aargau în anul 1415 de către Confederați, Habsburgii, care între timp își construiseră un centru de putere mult mai important la Viena, și-au pierdut definitiv castelul ancestral. Din 1804, Habsburg se află în proprietatea cantonului Aargau. În schimb, perimetrul castelului și al castrului Altenburg a fost cumpărat în 1938 de societatea Pro Vindonissa și de Societatea Istorică din Aargau; acolo se află astăzi pensiunea pentru tineret a orașului. Altenburg este prima reședință atestată a Habsburgilor.

În 1284, Brugg a primit drepturi de oraș. Chiar și după plecarea Habsburgilor, orașul a rămas ferm sub controlul acestora, până când, la 29 aprilie 1415, confederații bernezi au mărșăluit aici. Brugg și-a păstrat drepturile cetățenești, iar după decenii de dispute pentru Brugg, Berna a cucerit în cele din urmă stăpânirea în anul 1460. Când trupele franceze au avansat tot mai mult la începutul anului 1798, iar sfârșitul dominației berneze era previzibil, un comitet revoluționar a preluat puterea în Brugg. După ce trupele franceze conduse de generalul Guillaume-Marie-Anne Brune au intrat în Berna pe 5 martie, delegații marilor cantoane au constituit Republica Helvetică la 12 aprilie, în Aarau. La începutul secolului al XIX-lea, Brugg s-a transformat într-un bastion al liberalismului. Totuși, în epoca industrializării, a lipsit inițial voința politică pentru stabilirea industriei. În 1858 a fost realizată conexiunea feroviară în Brugg, iar ulterior regiunea a devenit un centru al comerțului cu vite. Din 1920, industria a asigurat aproximativ jumătate din totalul locurilor de muncă. Astăzi, în Brugg își au sediul aproximativ 700 de întreprinderi mici și mijlocii, în special din sectorul serviciilor. Brugg este sediul Uniunii Fermierilor Elvețieni și centrul trupelor de geniu elvețiene.

În orașul vechi din Brugg și în împrejurimile sale se găsesc încă multe mărturii ale istoriei zbuciumate a localității, cum ar fi Schwarzer Turm, biserica reformată a orașului, Rotes Haus, Lateinschule, Palais Fröhlich și Zeughaus. În Brugg se termină traseul culturii industriale Limmat–Wasserschloss, care trece pe lângă 44 de monumente istorice industriale.