Neby Dortmund (D)

Dortmund

Originea numelui

semnificație disputată, posibil "Throtmanni" (saxonă veche, = "bărbați sfidători") --> Dortmund

Prima mențiune documentată

882 d. Hr.

Populație

588.000

Suprafață

280,71 km²

Land

Nordrhein-Westfalen

Regiune administrativă

Arnsberg

District

/

Numărul de înmatriculare

DO

Râu

Ruhr, Emscher

Clubul Neby se află în Dortmund-Lütgendortmund/Germania.

"Unde este centrul vechi?", se va întreba vizitatorul neavizat pe și în jurul Westenhellweg, în inima centrului orașului - alături de Kaufingerstraße din München, Zeil din Frankfurt am Main și Schildergasse din Köln, una dintre cele mai frecventate artere comerciale din Germania - în timp ce pășește în interiorul traseului clar vizibil al inelului Wallring prin centrul orașului Dortmund. Acesta nu mai există. Cea mai bogată în tradiție dintre cele trei mari centre economice și comerciale din zona Ruhr (Dortmund - Essen - Duisburg), odinioară un important oraș imperial și hanseatic de-a lungul drumului Hellweg, a trebuit să accepte, mai mult decât alte orașe, o ștergere totală a nucleului său urban. La 12 martie 1945, a fost lansată cea mai grea ofensivă aeriană convențională din întregul curs al celui de-al Doilea Război Mondial împotriva unui oraș din Europa; în urma acesteia, centrul orașului Dortmund a fost atât de puternic distrus, încât după război s-a discutat dacă nu ar fi mai bine ca orașul să fie reconstruit în altă parte. Cele patru biserici istorice din centrul vechi - printre care și Reinoldikirche, numită după Sfântul Reinoldus, patronul orașului, despre care legenda spune că ar fi fost un nepot al lui Carol cel Mare - au supraviețuit însă în mod miraculos.

Privită astfel, metropola din zona Ruhr, odinioară bombardată, s-a dezvoltat magnific. Este cel mai mare oraș din Westfalen, un teritoriu stăpânit inițial de triburi saxone și care, după creștinarea acestora în epoca carolingiană, în jurul anului 1180, a dat naștere Ducatului de Westfalen și Engern, fiind integrat în statul prusac în 1815 ca provincia Westfalen, cu capitala la Münster. Între timp, a devenit cel mai mare oraș din zona Ruhr, atât în ceea ce privește suprafața, cât și numărul de locuitori, situându-se în clasamentul Zukunftsaltlas Deutschland mult înaintea celorlalte orașe din această regiune. Cel mai cunoscut simbol al său este clubul de fotbal din prima ligă Borussia Dortmund, care de ani de zile este, alături de FC Bayern München, cel mai de succes club de fotbal german, însă orașul are mult mai multe de oferit. Cunoscut în special prin oțel (Hoesch), cărbune (Phoenix) și bere (DAB) - Dortmund are o tradiție berară stabilită încă din Evul Mediu - orașul este astăzi, după mulți ani de schimbări structurale, un centru al industriei asigurărilor și al comerțului cu amănuntul. La cele șase universități din Dortmund, printre care Technische Universität Dortmund și alte 19 instituții științifice, activează peste 50.000 de studenți, contribuind la profilarea orașului ca un important centru științific și de înaltă tehnologie. Simbolul orașului este turnul Dortmunder U, o clădire înaltă construită în 1926/1927 ca „pivniță de fermentare și depozitare” a berăriei Dortmunder Union la marginea de vest a centrului orașului, care astăzi găzduiește, printre altele, Museum Ostwall și Hartware Medienkunstverein.

Începuturile orașului Dortmund datează din secolul al 10-lea, când localitatea s-a dezvoltat ca palat imperial. Prima mențiune a drepturilor de piață din Dortmund datează din anul 990. În secolul al 11-lea, conform legendei, Reinoldus a devenit sfântul patron al orașului. Un zid al orașului exista deja în 1150, iar la mijlocul secolului al 12-lea, Konrad III a acordat orașului Dortmund drepturile de oraș, confirmate în 1236 de împăratul Friedrich II pentru orașul imperial [burgus] Tremonia - un nume care este încă folosit uneori în țările romanice pentru orașul Dortmund. În anul 1293, orașului i s-a acordat dreptul de a produce bere și a început o dezvoltare fără precedent a industriei berii în interiorul orașului.

În Marea Vendetă din Dortmund, orașul imperial Dortmund s-a confruntat în anii 1388 până în 1389 cu atacuri și un asediu din partea trupelor arhiepiscopului de Köln, a conților de Mark și a altor 20 de orașe. Costurile vendetei și ale încheierii păcii, aproximativ 60.000 de guldeni, au fost atât de mari, încât se presupune adesea că acest eveniment a declanșat declinul temporar al orașului Dortmund în secolele următoare. Cel mai târziu după Războiul de Treizeci de Ani, în care orașul a suferit daune grave și a fost complet înglodat în datorii, Dortmund a căzut în nesemnificativitate.

Odată cu industrializarea din secolul al 19-lea, în perioada prusacă a început un nou avânt gigantic. Orașul a devenit un important nod de transport odată cu deschiderea căii ferate Cöln-Mindener în anul 1847, statut pe care îl păstrează și astăzi, și s-a dezvoltat într-un centru al extracției de cărbune și al prelucrării oțelului. O altă contribuție semnificativă la dezvoltarea economică a fost adusă în 1899 de deschiderea canalului Dortmund-Ems și, implicit, a portului.

Astăzi, Dortmund este un oraș care a realizat o schimbare structurală extrem de lăudată. În perioada 1960 - 1994, numărul angajaților din industrie a scăzut de la 127.000 la 37.000 de persoane. Noi locuri de muncă au fost create în principal în domeniul procesării informației, precum și în bănci și asigurări. În proximitatea universității, în 1984 a fost deschis centrul tehnologic, unul dintre primele din Germania. Prin inițiative precum proiectul Stadtkrone-Ost sau dortmund-project, au fost dezvoltate noi sectoare economice de vârf pentru oraș; între timp, Dortmund se numără printre locațiile logistice de top din Germania și este un centru major al comerțului cu amănuntul, rămânând totodată una dintre cele mai mari locații din Germania în domeniul construcției de instalații și mașini.

Arhitectura orașului Dortmund este puternic marcată de stilul postbelic și postmodern. Din perioada medievală s-au păstrat practic doar Adlerturm și turnul său de observație avansat, Steinerne Turm, ca parte a zidului istoric al orașului, vechi de peste 800 de ani. Clădirile emblematice din Dortmund sunt astăzi, pe lângă un grup de clădiri de înălțime medie precum Dortmunder U, RWE Tower, IWO-Hochhaus, Sparkassen-Hochhaus, Telekom-Hochhaus, Harenberg City-Center, Ellipson și Westfalentower, și Konzerthaus Dortmund, galeria comercială Thier și, desigur, Westfalenhalle, construită în anii 1920, care a fost pentru o perioadă cea mai mare clădire de tip hală din Europa. Piețe urbane importante sunt Alte Markt, Friedensplatz, Hansa-Platz și Borsig-Platz; ca parc urban, Westfalenpark, deschis în 1959 pentru expoziția federală de grădinărit, este locul de desfășurare a festivalului de muzică Juicy Beats (Electro, Worldbeat, Indie, Hip-Hop, House, Techno, Reggae) care are loc vara cu peste 50.000 de vizitatori, fiind unul dintre multele locuri importante pentru recreere urbană. Conform tradiției sale westfaliene, pe teritoriul orașului Dortmund se găsesc numeroase foste reședințe nobiliare, printre care Hörder Burg, Haus Dellwig, castelul pe apă Haus Rodenberg și, în special, Haus Bodelschwingh.

La periferia orașului Dortmund, la granițele cu Sauerland și Münsterland, se află zonele forestiere întinse Bolmke, Stadtwald Bittermark, Schwerter Wald, Niederhofer Wald, Grävingholz, Kurler Busch, Rahmer Wald și valea Wannebachtal. Acestea sunt ușor accesibile prin trasee de drumeție și ciclism și te fac să uiți rapid de viața de metropolă. Unul dintre cele mai interesante locuri și o importantă zonă de agrement este și cartierul Syburg, cu ruine de castel, monumentul Kaiser-Wilhelm-Denkmal, o scenă în aer liber, un traseu didactic despre istoria mineritului și, desigur, cazinoul Hohensyburg, cazinoul cu cele mai mari încasări din Germania, care tronează deasupra lacului Hengstey-See și din ale cărui săli privirea poate aluneca departe peste valea Ruhrului lângă Hagen.

Printre fiii și fiicele cunoscute ale orașului Dortmund se numără Friedrich Arnold Brockhaus, Wilhelm Overbeck, Gustav Mallinckrodt, Wilhelm Canaris, Helene Wessel, Rudolf Platte, Arnold Marquis, Dettmar Cramer, Hans Tilkowski, Lothar Emmerich, Siegfried Held, Dieter Pfaff, Dietmar Bär, Yasemin Şamdereli, Annegret Richter, Jörg Thadeusz, Peter Thorwarth, Michael Zorc, Thorsten Fink, Christian Nerlinger, Lars Ricken, Kevin Großkreutz și Marco Reus.