Înapoi aici - Partea 1

Citește mai departe aici - Partea 3

Sfârșitul ipocriziei – Germania are o nouă lege anti-prostituție

Publicat la 28 iunie 2013 de Doña Carmen

În noaptea de joi spre vineri, 28.06.2013, Bundestagul german a adoptat în a 2-a și a 3-a lectură „Proiectul unei legi pentru combaterea traficului de persoane și supravegherea locurilor de prostituție”, prezentat la 4 iunie 2013 de fracțiunile CDU/CSU și FDP. Implementarea directivei UE 2011/36/EU, ostilă prostituției, a fost ocazia binevenită pentru o restricționare masivă a dreptului protejat prin constituție la libera exercitare a profesiei în domeniul sex work-ului. Punctul central al noii legi este o reglementare comercială a prostituției, cu clasificarea locurilor de prostituție ca „activități comerciale care necesită supraveghere” conform § 38 din Codul Comercial (Gewerbeordnung).

Noua lege este lăudată și promovată public ca o „egalitate de tratament comercial” a industriei prostituției și ca o „îmbunătățire” a condițiilor-cadru pentru sex work în prostituție. Nimic din toate acestea nu este adevărat.

De fapt, reglementarea comercială decisă acum reprezintă o ingerință masivă în dreptul la exercitarea neîngrădită a profesiei, drept care le revine și lucrătoarelor sexuale prin constituție. În loc de mai multe drepturi pentru lucrătorii sexuali din prostituție, se mizează din nou, și fără un motiv obiectiv, pe mai multe competențe de control și supraveghere din partea autorităților și a poliției față de cei vizați.

Sub pretextul implementării directivei UE 2011/36/EU și a unei combateri mai eficiente a așa-numitului „trafic de persoane”, în realitate este vorba despre desființarea Legii Prostituției adoptate în 2002. Această lege reprezenta – cu toate criticile necesare – o formă de legalizare a prostituției. După doar 11 ani și o campanie mediatică agresivă împotriva sex work-ului legalizat în prostituție, Legea Prostituției din 2002 este acum golită substanțial de conținut. Ea se dovedește a fi un accident de parcurs în istoria politicii germane privind prostituția.

Este, de asemenea, sfârșitul ipocriziei: promisiunea unei legalizări a prostituției corespunzătoare intereselor legitime ale lucrătorilor sexuali a fost încălcată de parlament prin cea mai recentă lege. Spre deosebire de Legea Prostituției din 2002, care a fost concepută în principal ca o lege de fațadă și va fi menținută de acum înainte ca o frunză de smochin, reglementarea comercială viitoare, prin clasificarea locurilor de prostituție ca „activități comerciale care necesită supraveghere” conform § 38 din Codul Comercial, va avea un efect practic (negativ) extraordinar: extinderea competențelor de control ale autorităților și poliției se va dovedi a fi un mijloc pentru o limitare maximă a prostituției, dorită politic.

De aici și satisfacția profundă, de nerecunoscut, a adversarilor prostituției de toate culorile în fața restricțiilor pe care exercitarea profesiei de către lucrătorii sexuali le va suferi prin noua lege.

Contrar limbajului oficial al unei „egalități comerciale” create prin lege pentru prostituție, în realitate este vorba despre o continuare și extindere a discriminării sex work-ului în prostituție, mascată sub formă de reglementare comercială.

Următoarele șapte puncte susțin această perspectivă:

(1) Nicio justificare a legii bazată pe fapte obiective:

Pentru clasificarea locurilor de prostituție ca „activități comerciale care necesită supraveghere” prin această lege, nu există nicio justificare pe fond. În expunerea de motive a legii pentru extinderea competențelor de control și supraveghere executate acum prin dreptul comercial, se menționează doar: „Operarea locurilor de prostituție este sensibilă din punct de vedere al politicii criminale. Pentru prevenirea fenomenelor infracționale conexe, cum ar fi traficul de persoane, prostituția forțată și exploatarea sexuală, o verificare preventivă a fiabilității comerciantului este utilă.” (Documentul 17/13706, p. 9)

Însă nu poate fi vorba despre o creștere reală a „fenomenelor infracționale conexe” prostituției, care ar justifica o astfel de înăsprire a modului de tratare a prostituției. Deoarece, conform statisticilor poliției privind criminalitatea, așa-numita „criminalitate conexă” scade de ani de zile. În anul 2002, când a intrat în vigoare legea de atunci a prostituției, statisticile poliției indicau 776 de presupuse victime ale „exploatării prostituției” (§ 180a StGB). Zece ani mai târziu, în anul 2012, mai erau doar 58 de presupuse victime! În anul 2002, statisticile poliției indicau 793 de presupuse victime ale infracțiunii de „proxenetism” (§ 181a StGB). În anul 2012, mai erau doar 267 de presupuse victime pentru această infracțiune. În anul 2002, au fost numărate 988 de presupuse victime ale infracțiunii de „trafic de persoane”. În 2012, mai erau doar 642 de presupuse victime ale „traficului de persoane în scopul exploatării sexuale”. În anul 2011, o singură persoană a fost condamnată ca autor în cazuri de „exploatare a prostituatelor”, doar 32 de autori în cazuri de „proxenetism” și 117 autori în cazuri de „trafic de persoane”.

Extinderea reală a raziilor masive și a controalelor de rutină în industria prostituției, precum și înăsprirea legislației privind traficul de persoane (ultima dată în 2005), contrazic presupunerea că o supraveghere insuficientă și legi penale prea laxe ar putea fi cauza scăderii criminalității. Dacă acum, în ciuda acestei evoluții descrescătoare a criminalității, tratamentul juridic al prostituției este înăsprit prin extinderea controlului și supravegherii, acest lucru nu are la bază considerații justificate obiectiv, ci simplul interes al opoziției față de prostituție în combinație cu respingerea migrației.

Sub pretextul „prevenirii”, toate drepturile cetățenești pot fi anulate cu succes – așa cum se vede aici – nu doar în prostituție. Într-adevăr, o dovadă de neputință pe care susținătorii declarați și mascați ai noii legi anti-prostituție și-o dau singuri.

(2) Inegalitate de tratament comercial prin „verificarea fiabilității” în combinație cu prevederi penale speciale discriminatorii privind prostituția

Includerea locurilor de prostituție în catalogul „activităților comerciale care necesită supraveghere conform § 38 alin. 1 GewO are ca urmare „o verificare automată a fiabilității comerciantului imediat după înregistrarea sau reînregistrarea activității”. Spre deosebire de marea masă a „activităților comerciale care necesită doar notificare” (conform § 14 GewO), unde această „verificare a fiabilității” nu este prevăzută, aici este vorba despre o suspiciune generalizată. Din 2002, Comitetul Stat-Lander pentru Drept Comercial a recomandat pentru afacerile de prostituție statutul de „activitate comercială care necesită notificare”. Ceea ce ar trebui să justifice acum suspiciunea generalizată de „activitate care necesită supraveghere” rămâne în umbră. Clasificarea ca activitate care necesită supraveghere nu corespunde doar unei suspiciuni generalizate nejustificate obiectiv, ci implică, în plus, o inegalitate juridică clară a industriei prostituției față de alte ramuri comerciale. Deoarece, spre deosebire de alte activități, industria prostituției este supusă suplimentar unei reglementări penale și administrative extinse, vizând special prostituția. Acestea includ:

(1) § 180a StGB Exploatarea prostituatelor (2) § 181a StGB Proxenetism + § 181b Supravegherea conduitei (referitor la § 181a) (3) § 184e StGB Exercitarea prostituției interzise (4) § 184f StGB Prostituția care pune în pericol tineretul (5) § 232 StGB Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale (6) § 233a StGB Promovarea traficului de persoane (referitor la § 232) (7) Art. 297 EGStGB Interzicerea prostituției / Ordonanțe privind zonele restricționate (8) § 119 / § 120 OWiG Fapte grosolan ofensatoare și deranjante; Exercitarea interzisă a prostituției; Publicitate pentru prostituție

Implicarea persoanelor în proceduri de investigație penală corespunzătoare va putea fi ușor instrumentalizată pentru a le refuza persoanelor din industria prostituției fiabilitatea necesară. Față de alte activități comerciale, aceasta reprezintă o inegalitate de tratament evidentă. Prin urmare, nu poate fi vorba despre o egalitate comercială a locurilor de prostituție cu alte unități comerciale.

(3) Extinderea cantitativă și calitativă a competențelor de control și supraveghere ale autorităților prin „informare și inspecție”:

Odată cu clasificarea ca „activitate comercială care necesită supraveghere conform § 38 GewO, rezultă că „autoritățile competente... pentru supravegherea activității au la dispoziție, de asemenea, drepturile de informare și inspecție prevăzute la § 29 GewO”. „Autoritățile competente” sau „delegații” acestora sunt autorizați să efectueze „verificări și inspecții” oricând, fără un motiv specific și fără un mandat de percheziție judiciar. Este de așteptat ca practica controalelor față de industria prostituției să fie extinsă și mai mult decât este deja cazul. Dincolo de raziile mari, oricum obișnuite în industria prostituției, în prezent sunt verificate aproximativ 44.000 de persoane pe an în cadrul a circa 11.500 de așa-numite „controale de rutină”. Extinderea preconizată a acestei practici înseamnă o creștere calitativă în ceea ce privește supravegherea comportamentului sexual al persoanelor adulte. Deoarece și clienții lucrătorilor sexuali vor fi supuși acestei practici de supraveghere.

Supravegherea unităților comerciale pentru respectarea reglementărilor legale valabile pentru acestea revine deja în mare parte în Berlin Serviciului Comercial al Poliției Judiciare (GAD). Obiectivul declarat al BKA, precum și al miniștrilor de interne ai landurilor, este ca „informarea și inspecția” în cazul industriei prostituției – spre deosebire de alte activități – să fie definită ca o sarcină polițienească. Acest lucru ar promova și mai mult tendința către razii polițienești simultane, prin surprindere și care depășesc granițele landurilor.

Mențiunea din expunerea de motive a legii: „Operarea locurilor de prostituție este sensibilă din punct de vedere al politicii criminale” (p. 9), fiind vorba despre „prevenirea fenomenelor infracționale conexe, cum ar fi traficul de persoane, prostituția forțată și exploatarea sexuală” (Documentul 17/13706, p. 9) este mai mult decât stigmatizarea obișnuită a industriei prostituției ca fiind fundamental afectată de așa-numita „criminalitate conexă”. Aceste afirmații indică direcția de a încredința poliției supravegherea comercială, spre deosebire de alte tipuri de activități. La acest lucru indică și împletirea problematicii penale a combaterii așa-numitului „trafic de persoane” cu chestiuni legate de reglementarea comercială a prostituției. Aici are loc, într-un mod inadmisibil, un abuz al dreptului comercial, motivat de statul de supraveghere, pentru scopuri care nu au nicio legătură cu această materie juridică și îi sunt străine.

(4) Control aproape total al industriei prostituției printr-un termen insuficient de clar definit și supradimensionat de „loc de prostituție”

În expunerea de motive a legii se spune: „Ca loc de prostituție trebuie considerate în special bordelurile, casele de toleranță, unitățile de tip bordel și alte unități cu referire la servicii sexuale comerciale, care sunt recognoscibile la exterior ca locuri de prostituție și sunt percepute ca atare. Spațiile pur private nu intră, așadar, sub această incidență, deoarece nu sunt accesibile unei verificări de drept economic. Acest lucru este valabil și pentru închirierea unui apartament în scopul exercitării prostituției comerciale.” (Documentul 17/13706, p. 9)

Prin criteriul subiectiv că locurile de prostituție sunt „unități cu referire la servicii sexuale” care sunt și „percepute ca atare”, orice apartament-bordel închiriat de două sau trei femei, care publică anunțuri pe internet, intră sub categoria necesității de supraveghere comercială, inclusiv „verificarea fiabilității” (certificat de cazier judiciar) și respectarea condițiilor impuse. Caracterul de „spații pur private”, care nu cad sub incidența supravegherii comerciale, ar trebui să se aplice doar pentru cazul special în care o femeie practică prostituția în propriul apartament. De îndată ce colaborează cu alte femei care practică prostituția în apartament, dar nu sunt înregistrate acolo și nu locuiesc efectiv acolo, caracterul „pur privat” al spațiilor ar putea fi rapid contestat. Extinderea supravegherii sub formă de „informare și inspecție” ar trebui să se extindă, tendențial, asupra tuturor spațiilor în care mai mult de două femei practică prostituția. Exact acesta a fost, de altfel, și obiectivul Conferinței Miniștrilor de Interne din 2010.

(5) Protecția societății împotriva prostituției prin „condiții impuse” și prin termeni juridici nedefiniți

Pe baza noii legi anti-prostituție, prin reglementarea comercială are loc o extindere a prevederilor speciale discriminatorii față de prostituție. Din nou, societatea trebuie protejată de „deranjul” cauzat de prostituție – acesta este mesajul stigmatizant. Astfel, în proiectul de lege se spune: „În plus, activitatea comercială poate fi condiționată de cerințe pentru protecția publicului larg, a clienților, a prostituatelor sau a locuitorilor terenului pe care se află unitatea sau ai terenurilor învecinate împotriva pericolelor, a dezavantajelor considerabile sau a deranjului considerabil.” (p. 1)

Autorităților comerciale locale li se oferă, prin aceste obiective care stau în tradiția și logica ordonanțelor clasice privind zonele restricționate, un domeniu larg de activitate în ceea ce privește limitarea prostituției. Putem fi siguri că „autoritățile competente” vor exploata acest spațiu de manevră acordat cu imaginația lor obișnuită. Calea ar fi liberă pentru o obligativitate a prezervativului la nivel național pentru protecția clienților sau a prostituatelor – în funcție de interpretare.

(6) Calea liberă pentru o înregistrare oficială și un profil de mișcare actualizat permanent al lucrătorilor sexuali

Dacă locurile de prostituție sunt clasificate ca „activități comerciale care necesită supraveghere” conform § 38 alin. 1 GewO, atunci pentru ele este valabil și alineatul 3 al acestui paragraf: „Guvernele landurilor pot stabili prin ordonanță, pentru ramurile comerciale menționate la alineatul 1, modul în care comercianții trebuie să își țină registrele și să înregistreze date despre ramurile individuale de activitate, partenerii de afaceri, clienții și terții vizați.”

Astfel, înregistrarea oficială a lucrătorilor sexuali care activează în „locurile de prostituție care necesită supraveghere” este programată. Deoarece o astfel de înregistrare are loc în fiecare dintre locurile de prostituție clasificate acum ca „necesitând supraveghere”, pe baza evaluării datelor rezultate se obține un profil complet de mișcare și, astfel, posibilitatea unei supravegheri totale a activității profesionale a lucrătorilor sexuali.

Supravegherea înăsprită nu îi vizează, așadar, doar pe operatorii locurilor de prostituție, ci se va răsfrânge, previzibil, și asupra lucrătorilor sexuali în ansamblu.

(7) Și mai puțină securitate juridică pentru lucrătorii sexuali

Prin faptul că în lege pot fi definite „condiții impuse” care nu sunt detaliate în conținut de către „autoritățile competente”, precum și prin faptul că guvernele landurilor pot stabili prin ordonanțe cum trebuie să își țină comercianții registrele pe viitor și să înregistreze date, lucrătorii sexuali, care se remarcă prin mobilitate, trebuie să se pregătească pentru un mozaic de reglementări care îi vizează, diferit de la un land la altul. În timp ce cadrul de control este uniformizat la nivel național în cursul reglementării comerciale, prevederile legale cărora lucrătorii sexuali trebuie să li se supună se vor dovedi a fi un hățiș de nepătruns de condiții și reglementări diverse. Securitatea juridică, la care au dreptul și lucrătorii sexuali din prostituție, va fi pierdută. Un mijloc eficient de descurajare pentru a îngreuna intrarea în prostituție.

Bilanț intermediar

Conform textului legii, clasificarea locurilor de prostituție ca „activități comerciale care necesită supraveghere” ar trebui să aibă ca urmare o „îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru persoanele care activează în prostituție”. (p. 1) Aceasta este o bătaie de joc pură!

Faptul că, de altfel, tocmai mai multă „supraveghere” ar trebui să fie mijlocul adecvat pentru a îmbunătăți condițiile-cadru ale unei activități (despre o îmbunătățire a „condițiilor de muncă” nici nu mai este vorba, în mod grăitor!), corespunde logicii unui stat de supraveghere autoritar. Nu altfel se comportă acest stat față de industria prostituției.

Ar fi onorat societatea federală germană dacă, în colaborare cu organizațiile sex worker-ilor, ar fi abordat cu curaj egalitatea dintre prostituție și alte profesii. Însă această societate și reprezentanții săi politici nu sunt, în mod evident, nici dispuși, nici capabili să inițieze și să garanteze pașii necesari, evidenți și corespunzători ideii de egalitate civică:

1. Imoralitatea: Abolirea explicită și definitivă a verdictului de imoralitate a prostituției în BGB!

2. Discriminarea juridică: Abolirea tuturor prevederilor juridice speciale discriminatorii referitoare la prostituție!

3. Discriminarea administrativă: Încetarea tuturor formelor de tratament administrativ special discriminatoriu al prostituției!

4. Activitatea liberală: Recunoașterea caracterului de profesie liberală a activității de prostituție exercitate independent în dreptul comercial, fiscal și al construcțiilor! Asocierea lucrătorilor sexuali independenți nu este un loc de prostituție reglementat comercial!

5. Obligația de notificare comercială: Recunoașterea locurilor de prostituție ca „activități comerciale care necesită notificare” conform § 14 din Codul Comercial!

Calea unei legalizări consecvente a prostituției, care ar fi trebuit urmată după experiențele deprimante cu Legea Prostituției din 2002, inutilă în multe privințe, este pentru moment blocată – spre bucuria tuturor adversarilor prostituției – prin legea anti-prostituție adoptată acum.

Lașitatea este scrisă pe fruntea reprezentanților politici ai tuturor partidelor stabilite. Societatea burgheză patriarhală și partidele sale politice se dovedesc incapabile să respecte separarea dintre sexualitate și iubire, practicată în prostituție, ca o expresie legitimă a autodeterminării sexuale.

În schimb, se mint și se înșală pe ei înșiși și pe alții cu presupusa necesitate a unor înăspriri juridice tot mai mari față de prostituție. În curând vor fi scoase din buzunar reglementări pentru pedepsirea clienților în cazul utilizării din neglijență a serviciilor așa-numitelor „prostituate forțate”: „Un proiect de lege finalizat se află în sertar.” (Membru al Bundestagului Ute Granold (CDU/CSU), a 243-a ședință a Bundestagului german, a 17-a perioadă electorală, 6.6.2013, p. 30796) În acest context, „constrângerea” este definită total diferit față de modul în care o văd cei vizați. Deoarece orice consimțământ al celor vizați cu privire la circumstanțele migrației lor sau ale începerii muncii este considerat, în principiu, ca fiind „irelevant”.

Ideologia „traficului de persoane”: Instrumentalizarea „protecției victimelor” împotriva prostituției

Adoptarea „Legii pentru combaterea traficului de persoane și supravegherea locurilor de prostituție” folosește solicitarea de implementare a directivei UE 2011/36/EU din 5 aprilie 2011 ca ocazie și pretext pentru o înăsprire a politicii germane privind prostituția. Se potrivește. Deoarece directiva însăși este, în mod evident, o directivă anti-prostituție și anti-migrație:

• Prin extinderea termenului de „trafic de persoane”, se anticipează o incriminare cuprinzătoare a viitoarei migrații cauzate de sărăcie.

• „Exploatarea” în acest context cuprinde „cel puțin exploatarea prostituției altora”, astfel încât, tendențial, clientul de prostituție care exploatează prostituția altora este un exploatator criminal.

• „Cererii”, care „favorizează orice formă de exploatare”, trebuie să i se „contracareze”. Aceasta este o solicitare inspirată de condițiile suedeze, abia voalată, pentru limitarea prostituției de către stat.

• În cele din urmă, urmărirea penală în cazul traficului de persoane nu mai trebuie să depindă pe viitor de o plângere sau de acuzarea victimei, iar procedurile penale trebuie desfășurate chiar și atunci când o victimă și-a retras declarația. Astfel, linia conform căreia declarația femeilor declarate victime este irelevantă este continuată consecvent.

Doar unui public care oricum nu mai ia la cunoștință conținutul directivelor UE, cu atât mai puțin să le analizeze critic, această politică îi poate fi vândută de către părțile interesate ca „protecție a victimelor”.

De decenii, retorica „protecției victimelor” cultivată de mass-media și politicieni nu servește la protejarea victimelor reale ale constrângerii și violenței, de exemplu printr-un drept de ședere neîngrădit, ci este instrumentalizată pentru a limita drepturile legitime ale lucrătorilor sexuali – care sunt denunțate ca favorizare a „traficului de persoane”.

Într-un mod total disproporționat față de amploarea reală și problematica reală, „protecția victimelor” și combaterea așa-numitului „trafic de persoane” sunt aduse mereu în prim-planul dezbaterii publice atunci când, în fundal, se dorește din nou tăierea drepturilor lucrătorilor sexuali și modernizarea și extinderea sistemului de discriminare a prostituției.

Ar trebui – chiar dacă nu se potrivește cu propria viziune asupra lumii – să se ia la cunoștință faptul că „conform raportului federal privind traficul de persoane 2011 al BKA ... (doar) 51 din cele 640 de victime ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale înregistrate de poliție (erau) cetățeni ai unor state terțe care se aflau ilegal în Germania.” (Răspunsul Guvernului Federal la interpelarea mică a deputatului Volker Beck și a fracțiunii Bündnis 90 / Die Grünen, 22. febr. 2013, p. 11)

Doar pentru acest grup absolut marginal de oameni, cererea pentru un drept de ședere neîngrădit ar putea avea importanță. Dar drepturile lor (refuzate) sunt scoase în evidență și provoacă indignare, în timp ce atacul simultan asupra intereselor juridice a 200.000 de lucrători sexuali din prostituție este trecut cu interes în plan secund și tratat ca o bagatelă. Cui îi servește asta oare?

Marea coaliție supra-partinică împotriva prostituției

Cine aruncă o privire dincolo de partidele actuale de guvernământ CDU/CSU și FDP către partidele de „opoziție”, va fi lipsit de orice iluzie că aici ar fi la lucru politicieni cu simț pentru drepturile lucrătorilor sexuali. Social-democrații organizați în SPD ar merge – dacă ar putea – și mai departe decât CDU/FDP. Acest lucru este dovedit nu în ultimul rând de proiectul de lege al SPD privind locurile de prostituție din Bremen.

Trebuie să fim de acord, prin excepție, cu adversarul prostituției, deputatul Hans-Peter Uhl (CDU/CSU), care altfel argumentează mereu insuportabil, când atestă SPD-ului „o furie a reglementării fără sfârșit”. „Niciunui politician CSU nu i s-ar crede așa ceva”, a spus Uhl cu privire la SPD din Bremen. Noi vedem lucrurile altfel, desigur. Dar este adevărat: SPD este de mult timp „în fruntea mișcării de reglementare”. (a 243-a ședință a Bundestagului german, a 17-a perioadă electorală, 6.6.2013, p. 30800)

Deosebit de rușinos este însă rolul partidului ‘Bündnis 90 / Die Grünen’. Ani de zile, acesta a vorbit – mereu foarte vag – despre o „reglementare comercială”, despre o „recunoaștere comercială” a prostituției. Multe centre de consiliere specializate care asistă prostituatele au repetat acest lucru. Acum Bündnis 90 / Die Grünen dă cărțile pe față: „recunoașterea comercială” înseamnă pentru ei clasificarea locurilor de prostituție ca „activități comerciale care necesită supraveghere” conform § 38 GewO, cu toate consecințele discriminatorii care decurg din aceasta!

Fracțiunea parlamentară a Verzilor a prezentat la data de 21 iunie 2013 o cerere de modificare (Documentul comisiei 17(6)285) la proiectul de lege CDU/CSU/FDP, care se limitează la a acorda victimelor traficului de persoane un drept de ședere „independent de posibila participare la o procedură penală”, în condiții formulate foarte restrictiv.

Punctul central al problemei: modificarea urmează să fie adăugată doar ca „Articolul 4” la cele trei articole de lege anterioare ale proiectului CDU/FDP. Cu alte cuvinte: întreaga lege anti-prostituție a Guvernului Federal este astfel aprobată fără obiecții de către Bündnis 90/Die Grünen, dacă este completată doar cu un alt pasaj privind protecția victimelor.

Partidul Bündnis 90 / Die Grünen nu putea exprima mai clar faptul că drepturile elementare ale lucrătorilor sexuali nu înseamnă pentru el mai mult decât o masă de negociere tactică în târgul cu concurența politică.

Cine – ca Bündnis 90 / Die Grünen – își semnalează acordul pentru,

• a stigmatiza prostituția, în principiu, ca o formă de activitate comercială afectată de „criminalitate conexă”;

• a supune industria prostituției unei suspiciuni generalizate și a o supune unui control și unei supravegheri administrative și polițienești înăsprite;

• a accepta acum, prin acceptarea prevederilor penale speciale tradiționale și discriminatorii împotriva prostituției, o inegalitate de tratament comercial a operatorilor locurilor de prostituție față de alte activități comerciale;

• a extinde și mai mult insecuritatea juridică a lucrătorilor sexuali din prostituție prin condiții nedefinite în conținut și ordonanțe specifice landurilor;

• a accepta practicile de înregistrare a lucrătorilor sexuali, outing-ul lor forțat și dezvăluirea profilului lor de mișcare profesională,

acela și-a pierdut orice drept de a invoca „protecția prostituatelor” ca legitimare pentru acțiunile sale politice.

Deoarece nu este vorba despre nimic altceva decât despre o consfințire comercială a discriminării unei ramuri profesionale căreia i se refuză sistematic egalitatea juridică. Cu acordul Verzilor, lucrătorii sexuali din prostituție trebuie să continue să ducă o existență umilitoare ca cetățeni de rangul doi, lipsiți de drepturi.

Face parte din „sfârșitul ipocriziei” faptul că reprezentanții Bündnis 90 / Die Grünen clarifică astfel de ce parte se află.

Prin cererile suplimentare introduse de Bündnis 90 / Die Grünen în dezbaterea din Bundestag la 27 iunie 2013 privind „obligația de autorizare a locurilor de prostituție”, precum și „pedepsirea clienților”, acest partid a alimentat populist competiția pentru cele mai dure reglementări anti-prostituție pe seama lucrătorilor sexuali și a încercat pe ultimii metri să depășească prin dreapta reglementările CDU/CSU/FDP. Este de așteptat ca legea decisă de CDU/CSU și FDP să fie îmbunătățită în acest sens fie prin Bundesrat, fie printr-un viitor guvern federal negru-verde. Deoarece obligația de autorizare este o cerință originală a Biroului Federal de Poliție Judiciară (BKA), iar pedepsirea clienților este o cerință originală a CDU/CSU. Perdanții ar fi, în orice caz, femeile din prostituție.

Perspectivă

Nu este greu de prognozat: nici cu actuala lege anti-prostituție nu vor fi identificate mai multe victime ale „traficului de persoane”. Dar locurile de prostituție vor fi îngenuncheate și închise, prostituția va fi limitată.

Nu doar actualul guvern federal, ci toate partidele care și-au murdărit mâinile prin participarea și dezbaterea privind legea anti-prostituție adoptată acum, își vor face din lucrătorii sexuali, mai devreme sau mai târziu, adversari.

Încă un argument puternic pentru o organizare independentă, neafiliată politic și combativă a lucrătorilor sexuali din această țară.

Doña Carmen e.V. va continua să sprijine procesul de organizare a lucrătorilor sexuali pentru a anula legea anti-prostituție adoptată, împreună cu toate celelalte prevederi juridice care discriminează prostituția.

Sursa: https://www.donacarmen.de/erklarung-von-dona-carmen-e-v-aus-anlass-der-verabschiedung-des-gesetzes-zur-bekampfung-des-menschenhandels-und-uberwachung-von-prostitutionsstatten/#more-408

**************************************************************************************

Scrisoare deschisă către deputații Bundestagului german

Publicat la 30 mai 2016 de Doña Carmen

Stimați doamne și domni,

la 2 iunie 2016 are loc în Bundestagul german prima lectură a așa-numitei „Legi pentru protecția prostituatelor”.

Ca organizație care se ocupă de aproape două decenii cu femei din prostituție, printre care multe migrante în prostituție, folosim această ocazie pentru a ne adresa direct dumneavoastră.

În calitate de membru ales al Bundestagului, aveți posibilitatea de a vă exprima nemulțumirea față de proiectul de lege prezentat de Guvernul Federal și de a-i refuza aprobarea. În acest sens dorim să vă încurajăm. Dorim să vă reamintim de responsabilitatea dumneavoastră – știind bine că lucrătorii sexuali sunt o minoritate socială a cărei soartă nu trebuie neapărat să vă intereseze personal.

Însă, deoarece modul de tratare a minorităților – așa cum ar trebui să vă fie cunoscut – a fost întotdeauna un indicator infailibil pentru valabilitatea faptică a drepturilor la libertate, nu ar trebui să vă fie indiferent ce face cu cei vizați „Legea pentru protecția prostituatelor” planificată de Marea Coaliție.

Proiectul prezentat de Guvernul Federal CDU/CSU/SPD, „Proiectul unei legi pentru reglementarea industriei prostituției precum și pentru protecția persoanelor care activează în prostituție” (Documentul 18/8556 din 25.05.2016), presupune într-un mod discutabil ca model o lucrătoare sexuală care acționează prin autodeterminare doar în cazuri excepționale. Sex work-ul este considerat în majoritatea sa ca fiind determinat de alții. Pe acest fundal, crearea a numeroase ocazii de control, așa cum prevede proiectul de lege, trebuie să apară ca o „protecție” a celor vizați și ca o garanție pentru o acțiune autodeterminată.

Însă presupunerea de bază a unei lucrătoare sexuale care activează în mare parte sub influența altora nu este susținută de niciun studiu sociologic, fundamentat empiric. Prin urmare, este vorba despre o presupunere convenabilă cu scopul de a legitima o politică ce pune o întreagă grupă profesională sub o lege de excepție. Iar proiectul de lege actual al Guvernului Federal face uz din plin de acest lucru.

„Legea pentru protecția prostituatelor”, care va fi supusă votului în curând,

• – conține o inegalitate de tratament juridic de 50 de ori mai mare pentru prostituție în comparație cu alte activități comerciale exercitate independent (cf. https://www.donacarmen.de/wp-content/uploads/Rechtliche-Ungleichbehandlung-des-Prostitutionsgewerbes.pdf);

• – se bazează pe o încălcare calculată a legii în scopul limitării prostituției. Ca exemplu, menționăm aici doar faptul că obligația de notificare planificată pentru lucrătorii sexuali încalcă Art. 8 alin. 4 din Directiva UE 95/46/EG, care interzice statelor membre UE prelucrarea datelor cu caracter personal, printre altele, privind viața sexuală. De asemenea, menționăm că obligația de prezență personală în cursul înregistrării planificate, respectiv al prelungirii înregistrării pentru sex work, încalcă Art. 8 alin. 1 din Directiva Europeană privind Serviciile (procesarea electronică a începerii sau exercitării unei activități de servicii).

• – impune lucrătorilor sexuali aproape 40 de obligații, a căror respectare face ca libertatea profesională garantată prin constituție să devină o caricatură și îi va împinge pe cei vizați în ilegalitate (cf. https://www.donacarmen.de/wp-content/uploads/Pflichten-von-SexarbeiterInnen-und-BordellbetreiberInnen.pdf);

• – stabilește cu fiecare dintre aceste obligații ocazii corespunzătoare de control și sancționare, perfect potrivite pentru a-i expune pe cei vizați la șicane administrative după bunul plac; la acestea se adaugă numeroase obligații ale operatorilor, deoarece orice apartament utilizat de cel puțin doi lucrători sexuali este clasificat ca unitate comercială condusă de un operator;

• – îi supune pe lucrătorii sexuali de acum înainte la fiecare pas unei supravegheri exercitate de stat și de operatorii de bordeluri;

• – deschide calea unei culturi a suspiciunii bazate pe denunț, atunci când apartamentele pot fi accesate oricând, fără un motiv specific, de către poliție și autoritățile de ordine publică în scopul controlului presupusei exercitări a prostituției.

La scară națională, oferirea de servicii sexuale sub supravegherea poliției devine astfel norma. Ca pe vremea Imperiului German!

Este acest mod de a trata sexualitatea unor cetățeni adulți responsabili ceea ce vă imaginați dumneavoastră, ca membru al Bundestagului german, ca viziune a unei societăți viitoare?

Actualul proiect de lege al Marii Coaliții deschide calea pentru o consiliere forțată de sănătate, pentru o înregistrare forțată oficială a femeilor vizate, ca ultima dată în 1939 sub naziști, pentru un outing forțat al celor vizați, pentru o condomizare forțată umilitoare, care intervine în viața intimă a oamenilor adulți. Când a mai existat o astfel de constrângere diversă, creată de stat, în prostituție?

Fiți siguri: Toate organizațiile lucrătorilor sexuali și toate organizațiile care pot invoca experiență în lucrul cu lucrătorii sexuali resping categoric proiectul de lege prezentat. Deoarece are scris pe frunte: nu este nimic mai mult decât o lege anti-prostituție. Nu veți găsi nici măcar un singur lucrător sexual care să poată găsi ceva pozitiv în acest set de legi represive.

Așadar, în calitate de deputat în Bundestag, nu credeți tot ce vi se spune despre „Legea pentru protecția prostituatelor”! Chiar dacă colegii de partid vorbesc despre „protecția prostituatelor”: aveți neîncredere în asta! Deoarece nu este nimic altceva decât o prezentare de fapte false. Proiectul de lege actual nu are scopul de a proteja prostituatele de constrângere și violență, ci mai degrabă de a proteja societatea de prostituție. Prin el, morala devine din nou reperul dreptului și al legii.

Cum puteți concilia această regresie în vremuri care se credeau demult apuse cu convingerile dumneavoastră politice fundamentale și cu conștiința dumneavoastră? Cum s-ar putea potrivi o lege, care vizează declararea proiectului de viață al anumitor cercuri ale populației ca fiind obligatoriu pentru toți, cu o societate constituită pluralist?

Prostituția formează „nu rar mediul pentru infracțiuni grave (trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu arme și bani falși etc.), care sunt comise cu un grad înalt de organizare. Din punctul de vedere al investigației, se adaugă faptul că acest domeniu este dominat tot mai mult de grupări de infractori străini (bariere lingvistice și culturale). Statul nu mai are voie să închidă ochii în fața acestui domeniu. Este inuman dacă ne prefacem că totul este în regulă pentru că în teorie totul este reglementat.”

Nu vă pune pe gânduri faptul că acest pasaj citat aici din proiectul programului de partid al „Alternative für Deutschland” (AfD) este interschimbabil peste tot și se regăsește în formulări aproape identice în toate declarațiile corespunzătoare ale CDU/CSU, SPD și GRÜNEN?

Și aici, și acolo se trece sub tăcere faptul că infracțiunile specifice în acest domeniu sunt în scădere de mult timp. „Statistica Criminalității Poliției 2015”, publicată cu doar câteva zile în urmă, confirmă o scădere impresionantă a tuturor indicatorilor în cazul așa-numitelor „infracțiuni din zona roșie”. La „traficul de persoane” (§ 232 StGB), statistica oficială documentează pentru perioada 2000 – 2015 o înjumătățire a tuturor indicatorilor relevanți (cazuri, presupuse victime, suspecți). Raportul „suspecți în raport cu presupusele victime” se situează de decenii la puțin peste 1: 1, astfel încât vorbirea despre „criminalitate organizată” sau „grupări de infractori străini” (AfD) oferă o imagine distorsionată în mod deliberat a realității.

Și mai clare sunt raporturile în UE. Conform celui mai recent raport EUROSTAT din 19 aprilie 2016, în UE, raportat la cei peste 500 de milioane de locuitori, au existat în ultimii doi ani câte 7.923 de presupuse victime (nici măcar confirmate judiciar). O scădere clară față de anii precedenți! Cu o rată între 0,3 și 0,2 condamnări la 100.000 de locuitori, așa-numitul „trafic de persoane” se dovedește a fi unul dintre cele mai rare tipuri de criminalitate – total în contrast cu isteria stridentă anti-trafic de persoane a politicii oficiale a UE precum și a predicatoarelor urii aboliționiste, care consideră că lumea trebuie să se vindece după proiectul lor de viață.

În ciuda tuturor acestor fapte incontestabile, liderii fracțiunilor partidelor de guvernământ CDU/CSU și SPD pledează pentru o „obligație de autorizare pentru industria prostituției” și pentru controale oricând, independente de suspiciuni și fără un motiv specific. Ei și-au însușit astfel o idee fixă a BKA din anul 1993! S-au lăsat păcăliți, cu binecuvântarea bisericilor, de autoritățile superioare de poliție și de ministerele de interne și s-au lăsat dictați de o lege pur polițienească. Ce dovadă de neputință!

Chiar și comisiile Bundesrat-ului, precum și Asociația Juristelor Germane (djb), își țin respirația și atestă, printre altele, că § 11 ProstSchG („Dispoziții față de prostituate”), în forma sa actuală, nu este compatibil cu constituția. Același lucru ar trebui să fie valabil și pentru alte paragrafe ale legii. Deoarece § 11 ProstSchG este doar reprezentativ pentru spiritul profund represiv care caracterizează proiectul de lege în întregime.

Când este vorba despre prostituție, politicienii din toate partidele vorbesc aproape extaziați despre idealul autodeterminării. Ei bine! Dacă acest principiu vă este cu adevărat drag în calitate de deputat în Bundestag, nu ezitați nicio clipă și fiți un bun exemplu! Se spune că ar trebui să vă supuneți în general disciplinei de partid și să vă subordonați convingerile personale acesteia. Aveți acum curajul și refuzați o determinare externă prin deciziile în toate privințele inadecvate ale conducerii fracțiunii dumneavoastră! Arătați că luați cu adevărat în serios autodeterminarea!

Chiar dacă vă datorați aprecierea personală, bunăstarea politică și drepturile la pensie materială ca deputat în Bundestag, într-o mare măsură, subordonării față de disciplina de partid a partidului dumneavoastră: rezistați în acest punct tentației unei determinări externe! Decideți autonom! Trăiți ceea ce li se predică lucrătorilor sexuali! Votați cu ‘Nu’, când este vorba despre a supune 200.000 de femei din această țară unei legi de control represive!

Mai ales despre lucrătoarele sexuale migrante se spune adesea că sunt credule, cad în tot felul de înșelătorii și urmează orbește tentațiile banilor câștigați ușor. Acestui lucru ar trebui să i se opună rezistență.

Fiți și aici un bun exemplu în calitate de deputat în Bundestag! Nu aveți încredere credulă în punerea în scenă mediatică mult prea transparentă a Germaniei ca „bordelul Europei”. Aveți neîncredere în scenariile de groază ale unei inundări masive a industriei prostituției de către migrante ale sărăciei controlate de alții! Acordați și femeilor străine capacitatea de a lua decizii raționale! Nu cădeți în capcana legendei că femeile din prostituție nu sunt nimic altceva decât „victime neajutorate”, incapabile să se ajute singure în caz de constrângere.

Votați deci cu ‘Nu’, dacă vi se cere acordul pentru o lege, sub pretextul unor fapte false, care în final echivalează cu o oprobriu social al prostituției! Sau puteți concilia cu conștiința dumneavoastră, ca deputat în Bundestag, faptul că lucrătorii sexuali din această țară sunt forțați cu miile în ilegalitate prin lege și, astfel, declarați de facto în afara legii?

Și vă rugăm să rețineți: oprobriul prostituției este, din experiență, doar începutul unui nou tratament represiv al sexualității și dincolo de prostituție. Considerați acest lucru dezirabil? Este acesta idealul dumneavoastră pentru o societate viitoare, liberă?

Doña Carmen e.V. a declarat cu ocazia intrării în vigoare a legii roșu-verde a prostituției în anul 2002 că este vorba despre o „lege de fațadă”, care nu rezolvă problemele reale ale industriei prostituției. Am avut dreptate cu evaluarea noastră de atunci. Dar, bineînțeles, nimeni nu a vrut să asculte. Astăzi, paisprezece ani mai târziu, evaluarea noastră a proiectului actual pentru o „Lege pentru protecția prostituatelor” nu este mai puțin dezastruoasă. Dar există o diferență crucială: cei vizați nu vor accepta legea polițienească privind prostituția care este prezentată acum! Vă rugăm să rețineți acest lucru!

Vă apelăm, în calitate de deputat în Bundestag, să luați în serios criticile prezentate nu doar de partea noastră, ci și de multe alte organizații sociale.

De aceea:

• – Acordați drepturi lucrătorilor sexuali, în loc de tot mai multe drepturi de control autorităților și poliției!

• – Militați împreună cu cei vizați pentru egalitatea de tratament juridic a prostituției cu alte activități comerciale!

• – Contribuiți la faptul ca legea de excepție discriminatorie și dreptul penal special care încă există împotriva prostituției să aparțină în sfârșit trecutului!

Pe scurt: Refuzați în întregime aprobarea așa-numitei „Legi pentru protecția prostituatelor”!

Cu stimă,

Juanita Henning Purtătoare de cuvânt Doña Carmen e.V.

Sursa: https://www.donacarmen.de/offener-brief-an-die-abgeordneten-des-deutschen-bundestags/

**************************************************************************************

Legea pentru protecția prostituatelor poartă semnătura poliției

Publicat la 17 martie 2018 de Doña Carmen e.V.

Dragi colege și colegi, dragi prieteni,

organizația noastră – asociația Doña Carmen e.V. – militează pentru drepturile sociale și politice ale femeilor din prostituție.

Probabil că nu există nicio altă ramură economică în această țară care să fie supravegheată de poliție într-o măsură atât de mare precum industria prostituției. Spun asta pentru că din anul 2000 documentăm supravegherea polițienească a acestei industrii sub formă de razii. Rezultatul:

În ultimii 18 ani, în cursul a 351 de razii mari în 1.058 de localități, au fost percheziționate peste 9.500 de bordeluri și apartamente. 77.000 de anchetatori mobilizați au controlat la fața locului aproximativ 55.000 de persoane, de regulă lucrători sexuali. Este o cifră considerabilă.

Ar trebui să se știe că la fiecare a 9-a razie sunt folosite forțe speciale ale poliției: BGS, respectiv Poliția Federală, Mobile Einsatzkommandos (MEK), Sondereinsatzkommandos (SEK) și, în cazuri individuale, chiar trupa specială GSG 9. Acest lucru arată că raziile în zona roșie sunt întotdeauna și exerciții pentru unitățile paramilitare.

Raziile în industria prostituției sunt doar faimoasa „vârf a aisbergului”. Controalele de rutină „regulate” constante ale poliției nici nu sunt luate în calcul aici. Prin acestea, conform calculelor noastre, sunt controlate anual aproximativ 40.000 de femei.

Dezvăluirile Wikileaks au arătat că guvernul american se lasă informat în detaliu de către președintele poliției din Frankfurt despre amploarea și dimensiunea supravegherii prostituției. Acest lucru a reieșit dintr-un raport prin cablu publicat de Wikileaks în 2011.

Doña Carmen a folosit această ocazie pentru a-i cere președintelui poliției de atunci, Dr. Achim Thiel, informații despre ce înseamnă aceste practici de interconectare a autorităților de poliție germane și americane în ceea ce privește supravegherea prostituției.

Domnul Thiel a scris la acea vreme către Doña Carmen:

„Din câte îmi amintesc, este adevărat că la momentul respectiv am purtat o discuție cu membri ai autorităților de poliție din SUA, în care a fost vorba despre experiențele poliției germane și ale celei americane în combaterea criminalității din zona roșie. A fost vorba despre un schimb obișnuit de experiență pentru întreținerea cooperării polițienești internaționale.” (Scrisoare de la Dr. Thiel către Doña Carmen, 22.11.2011)

Considerăm atât supravegherea polițienească represivă supradimensionată a prostituției, cât și „schimbul obișnuit de experiență” cu poliția americană ca fiind o adevărată ofensă. Dar toate acestea sunt normalitate.

Se pare că celor de la putere nu le convine deloc când le sunt documentate acțiunile. Am aflat asta anul trecut. Simplul fapt că pe site-ul Doña Carmen ținem o statistică a raziilor în bordeluri, vizibilă pentru oricine, a fost, de exemplu, un ghimpe în ochiul fiscului din Frankfurt și un pretext binevenit pentru încercarea de a ne retrage statutul de utilitate publică.

Astfel, autoritatea fiscală a scris în august 2017 către Tribunalul Fiscal din Hessa (citez):

„Oglinda raziilor ținută din anul 2000 și protestele regulate împotriva raziilor efectuate de poliție ... nu lasă să se vadă că (Doña Carmen e.V.) are o înțelegere pentru sarcinile autorităților de securitate ...”

(Sfârșitul citatului)

O atitudine critică față de poliție este considerată de fisc, se pare, un motiv suficient pentru a retrage statutul de utilitate publică unei asociații! Este remarcabil!

Nu ne-am lăsat impresionați de atacurile acestei autorități și continuăm să documentăm supravegherea polițienească a lucrătorilor sexuali. Ne opunem însă nu doar activităților de control represive ale poliției la fața locului, ci și influenței structurale a poliției asupra deciziilor politice.

După cum poate ați aflat, din iulie 2017, o așa-numită „Lege pentru protecția prostituatelor” reglementează aici modul de tratare a sex work-ului în prostituție.

Punctele centrale ale legii sunt (1) o consiliere medicală forțată, (2) înregistrarea forțată a femeilor, (3) un outing forțat al celor vizați legat de aceasta, (4) introducerea unui permis de prostituție pe care lucrătorii sexuali trebuie să îl aibă permanent asupra lor, precum și (5) drepturi extinse de acces ale autorităților de ordine publică în locurile de prostituție.

Pentru accesul în locurile de prostituție nu mai este nevoie pe viitor de un mandat de percheziție. Poliția poate intra oricând acolo.

Pentru aceasta trebuie știut: un loc de prostituție există deja atunci când doar două femei practică prostituția într-un apartament. Dreptul fundamental la inviolabilitatea locuinței conform Art. 13 GG este astfel scos din vigoare nu doar pentru lucrătorii sexuali. Deoarece dreptul de acces este valabil și atunci când există doar suspiciunea că o femeie ar putea practica prostituția în apartamentul ei.

Elementul central al Legii pentru protecția prostituatelor, „obligația de autorizare pentru locurile de prostituție”, permite în plus un control cuprinzător al femeilor care activează acolo. Autoritățile de supraveghere pot crea, la nevoie, un profil de mișcare aproape fără lacune al femeilor din prostituție.

Oricum am privi-o: noua Lege pentru protecția prostituatelor este o lege pur polițienească!

Astfel, elemente individuale ale legii au fost elaborate direct de către poliție. Rolul politicienilor s-a rezumat la a pune o haină parlamentară acestei legi, ca organ executiv al poliției. Cu tot respectul, dragi colege și colegi: acestea sunt condiții care ar face cinste oricărui stat polițienesc!

Nu avem nicio problemă în a ne susține acuzația în detaliu și putem numi persoanele și instituțiile responsabile:

(1) „Obligația de autorizare pentru industria prostituției” este un concept al BKA din anul 1993. Ulrich Sieber, pe atunci profesor de drept penal la Universitatea din Würzburg, l-a dezvoltat în studiul comandat și finanțat de BKA „Logistica Criminalității Organizate”. Scopul declarat a fost introducerea unor noi competențe de intervenție ale statului, cum ar fi decuplarea investigațiilor polițienești de necesitatea unei suspiciuni concrete de infracțiune.

(2) Obligația de notificare pentru lucrătorii sexuali a fost o idee a Direcției de Poliție din Hannover, care în 1999 a prezentat o inițiativă legislativă completă pentru reglementarea prostituției. Comisarul-șef Schnelker a prezentat-o în 2001 la o audiere în Ministerul Federal al Familiei.

(3) Consilierea de sănătate și tratamentul special al femeilor sub 21 de ani sunt propuneri ușor modificate ale polițistului judiciar din Augsburg, Helmut Sporer, din anul 2006.

(4) Drepturile extinse de acces ale poliției în domeniul prostituției în apartamente, ancorate în Legea pentru protecția prostituatelor, se bazează pe propuneri pentru care a militat Detlef Ubben de la LKA Hamburg. „Hamburger Abendblatt” a raportat în 2011, cu referire la domnul Ubben, despre o inițiativă legislativă în acest sens, care a fost dezvoltată în mod decisiv în Hamburg.

Toate acestea evidențiază: Legea pentru protecția prostituatelor poartă de la A la Z semnătura poliției!

Astfel, nu este de mirare că prin aceasta sunt scoase din vigoare drepturi fundamentale elementare pentru lucrătorii sexuali: dreptul fundamental la libertatea profesională, dreptul fundamental la autodeterminarea informațională, dreptul fundamental la autodeterminarea sexuală precum și dreptul fundamental la inviolabilitatea locuinței.

Împotriva acestui fapt, Doña Carmen a inițiat o plângere constituțională, care va fi judecată în acest an de Curtea Constituțională Federală.

Un lucru este clar: împotriva violenței poliției, împotriva privării de drepturi și a discriminării ar trebui să ne apărăm – juridic, politic și prin acțiuni ca aceasta de astăzi!

Vă mulțumesc pentru atenție!

Sursa: https://www.donacarmen.de/prostituiertenschutzgesetz-traegt-handschrift-der-polizei/#more-1992

Înapoi aici - Partea 1

Citește mai departe aici - Partea 3